Crimele singuratatii
Au ruginit devreme vechile-amintiri, Galbuiul rosiatic al urmelor stravechi, Sperante fluturand doboara vagi iluzii, Dorinte innegrite al valurilor reci. Adesea lin mai zburda, minune-an
Doliu
îneacă-mi privirea in vinul uitării aruncă cu stele in bolta-mi de dor, întunecă-mi calea in liniștea mării sărută-mi lin fruntea si-apoi am să mor. rupe-mi veșmintele si lasă-mă
Coroana la mormantul noptii
Lacrimi de roua-mi preling destinul, Iar ceata-negrita-mi invaluie-n arta, A brumei frisoane ametite de vinul, Amarelor umbre ucise in soapta. Ecouri se-aud trezind amintirea, Plutind pe
copila cu ochii albastri
Privita-i copila pe ceru-nstelat, vegandu-mi prezenta prin vastul apus, O lacrima-ti prelinge obrazul patat, Al dragostei dor ce nu ti s-a scurs. O stea cazatoare vestita-mi prezenta, Iar
