Lumina marii

Am pierdut atatea nopti privind in gol si totusi uitandu-ma la ceva incat le-am pierdut sirul. Imi aduc amintea cum adia vantul si cum il auzeam aproape vajaind pe langa urechi; imi aduc aminte de chipul tau sfant iubito de corpul tau care se misca lasciv pe ritmul valurilor care se spargeau la mal valuri care imi purtau dragostea pentru tine pana in larg apoi venea inapoi; intodeauna se intorcea; niciodata nu ramanea acolo; ne vroia impreuna si eu la fel. Imi doream in acele nopti de vara sa fim impreuna pentru totdeauna; tu sa fii pamantul meu si eu universul tau; dar nu s-a putut; nu te-am putut avea pentru totdeauna, acum nu regret ca te-am pierdut; ci regret ca un prost ca te-am cunoscut si te-am acceptat iubit, atins .....