Poezie
Aria absolutului [1]
2 min lectură·
Mediu
Eu stau imuabil
In mine.
De o vreme am reusit
Sa realizez cateva lucruri.
In trupul meu,
Eu am fisuri.
Si ele, fisurile din trupul meu,
Sunt infinite.
Trupul meu a inceput
Sa-mi iasa din trup;
Corpul meu fuge
Spre planete.
Mie, macar mie,
Mi-este teama de asa ceva.
In curand
Voi ramane fara trup.
Mama mea,
Cand m-a nascut in februarie,
Nu a stiut sa-mi ofere
Decat un singur corp.
Daca trupul meu
Se transforma
In pamant, in piatra, in abur,
\"Eu\" nu va mai fi \"eu\".
De aceea
Am hotarat de comun acord,
Cu mama mea, cu mine si cu trupul meu,
Sa ma transform in fraze.
***
Acum,
Eu, sunt cuvant.
Maine,
Eu, voi fi o litera.
Peste ani si ani de zile
Trupul meu, va fi un stejar.
Acum sunt cuvant.
Sunt cuvantul \"cuvant\"
Si pot fi orice.
***
Corpul meu se zbate,
De o vreme,
Pe coli si pagini.
El \"fuge\" si ramane in acelasi timp
Cu mine insumi.
El zboara din el
Spre Calea Lactee
Si mai departe,
Inspre el.
***
Eu sunt imuabil in mine insumi.
Planetele si stelele sunt imuabile in ele insele.
Eu sunt imuabil in mine insumi.
***
Ma sparg in linii
Si in puncte
Si in nimic
Si in nimicuri.
001577
0