Poezie
Îngerul hrănitor
1 min lectură·
Mediu
Mănânc aripa de înger și o înghit, înfometat.
Îmi pare rău pentru el.
Îngerul meu e șchiop, acum, de-o aripă.
Înfometat cum sunt, îmi crește aripa de înger înlăuntrul meu.
Port o aripă de înger, ce mă chinuie crescând.
Creatură albă, mutilată;
Își ia rămas-bun de la mine și pleacă înotând prin aer.
Din aer își culege pene
Să crească aripi în ochii altora,
Le crește, distrugând tot ce alți îngeri ar putea crea.
Șoptește tuturor: sunt singurul tău Înger.
Sublim, încet, alți îngeri nu vei mai avea.
001548
0