Poezie
la moarte
traducere din Novalis
1 min lectură·
Mediu
La moarte
Cum cereasca adiere implineste serafimul,
Un frate ii vine, si el inger ferice,
Inlantuit de prietenia cerului
Cu nemuritoare pecete.
Si altul, dintr-o indepartata lume
Unde el fericire si binecuvantare presare din plin,
Senina liniste cu tacuti palmieri
asupra a mii de fapturi revarsata.
Si-l cuprinde angelica-ncantare,
Incantarea prietenului sau la sanul ceresc
Si atunci, intr-un sarut de nespus,
Desfatarea iubirii uneste sufletele serafimilor.
Ma voi bucura daca tu gratios
Inger al mortii, sufletul meu stramtorat
Spre fericita lui Iehova vedere,
Il inaripezi despartindu-l de trup.
Si atunci se pierde invelisul invidiei,
Asa cum o odrasla de fluture
Spargandu-si invelisul se tine,
Eliberat atunci sa zboare.
Asa va zbura pretiosul suflet
Scuturat fiind de pamant.
Pe acele inalte si bune campii,
Imbogatindu-se in fericita liniste si libertate
Unde o eterna primavara obrazul imbraca,
Iar eu plin de puterea nemuritoare a creatiei
Privesc, ma uimesc, de iubirea cereasca si cu ne-
Muritoarele spirite ma unesc.
13.02.2002. Göttingen.
002140
0