Poezie
Glasul meu de mamă
1 min lectură·
Mediu
sângele crud
al ochiului bolnav la tâmple
este mascota palmei fără uși
cine poate înghiți un cuvânt
poate trăi dincolo de vocalele strivite de sens
care fac îngerii
să îmbătrânească
în țipete oarbe
viitorul a transpirat să tot aștepte
matrioșca fără chip de literă
păcat că poemul acesta tace
00871
0