Paunescu Cristian

4 si cu 5 Aș fi vrut să-mpingi Aste cifre două 4 și cu 5 Într-o viațâ 9. Dar s-a destrămat Totul între ei, Când s-a demonstrat Că 4-i cu 3. Turnând gaz pe foc A trecut la

Ocean aval de ani, visez numai a mea Cu revărsări de pată o tară-n crom bizar, Convalescentă-n purpuri, cu doliu fulgi de nea Si să colind apatic acest tărâm mai rar Cer jos, o nebunie, cu

Impins de vantul toamnei pe un drum infundat Ajung nauc in casa, si ma incui bezmetic, La ora-n care triste si sugrumate bat Pendulele amiezii cu ticait eretic. Si-apoi de dupa geamuri, privesc

Mergeam spre facultate, asa ca un dement Si imi inaltam capul, nauc de-atata soare N-aveti cumva o carte, de l.e.c., sunt un student Pasiv de o restanta, pe toamna viitoare. Un anticar milos,

\"Nu exista decat un semn care sa ateste c-ai inteles totul : sa plangi fara subiect.\" Emil Cioran Cade peste geamuri O tristete grea, Vin din departare Remuscari si-as

Te vad dar nu te vad, Te-aud dar te-aud oare ? Din vremile desprinse Surazi nepasatoare. Mai vreau pe gandul ultim, Venind de dintr-o parte O urcatoare bruna Facuta ca din carte, Si-un

Candva pe-o goala stanca, tanara Lorelei Fermeca fara stire pescarii prinsi in larg Zambind nepasatoare, ca pe un colt de Rai Cand vasele pe valuri in murmur lung se sparg. Imbatranise muza,

\"Orice spin are o floare.\" (Victor Hugo) Sunt un biet spin taios, pe-un galben trandafir Stapanul imi mai scapa din sfantul sau potir Cate-o

Pe tandretea tainuita a florilor de mai Ce-si prelingeau din cupe limfaticul venin, Alunecau doi fluturi, dar tu nu-i mai chemai Din floarea de caisa cu mugure senin. Si tremurand armonic

Soarele-si arunca batranele luciri De raze-ncaruntite pe templele uitate, Si Sfinxul imbatat de cuget si mahniri Asternea peste dune priviri de voluptate. Semeata piramida, o antica