nu am putut decat acum sa-ti scriu, e ceva straniu in poezia asta, o mirare calda, discret interogativa dar totodata si fatala, ca un verdict fericit; suntem noi, suntem aici, dam lucrurilor infatisarea noastra,ele se modeleaza dupa noi, pana cand cu adevarat devin proiectia noastra (\"totul e un tine\"). Te-ai pogorat nefiinta in acest lac deasupra caruia danseaza iele nevazute, in acest lac ramai sa visezi tinandu-ti sinele in palma sau imprastiindu-l prin jur.