Texte în proză

Zilele mi se scurgeau liniștite într-un orășel de provincie unde nu se întâmpla nimic care să mă smulgă din monotonia în care trăiam. Rătăcesc pe străzile înguste, pietruite. Nu știu cum fac, dar

PBPaula Buzatu

0

6

Și toți credeau râzând că el, Ippolit, la răsăritul soarelui se va sinucide și în râs toți îl luau pe el, un om bolnav pe moarte. Și ce e mai frumos că înainte de a pleca să doarmă își ia rămas bun

PBPaula Buzatu

0

2

Eu sunt fiica lui Dostoievski sau poate a lui Lev Tolstoi și vin acum, aici și-i plâng pe ei. - Ce tare dragi îmi sunt și sufăr tare mult că nu mai sunt aici alăturea de mine! Cu ei am stat

PBPaula Buzatu

0

0

Iubind cu tot trupul și toată ființa ta ,îți cresc aripi ce te ridică până la cer,iar tu de acolo de sus privești \"nimicinicia\" vieții pe pământ și te întrebi \"am fost și eu cândva un

PBPaula Buzatu

0

0