lupta cu judecata

câți copii sunt pe pământ toți atâți copii încap și-n ceruri. dar de ce ar vrea Nejudecatul să mă-nlăture spre diavol? când eu sunt făcut din haos și din haos a-nțelege ce a fost spre tot a fi mi-este dat cu neputință Judecatul a răzbate-n măruntaie și a vede adevărul , să tot poată însă orb ar fi să-mi spună c-am greșit ce cu mintea n-am pătruns și de ar fi în mine mintea toată omenească n-aș putea să fac în veci ce din minte se dictează fapta ce păcat devine nu purcede doar din minte între suflet și o faptă e o lege ce dincolo nu e pusă-n judecată e o lege ce separă efemerul de neant ce în sine poartă vina lucrului numit păcat