Poezii

Toate vin și toate pleacă. Toate fug și toate seacă, se adună și se duc. Pierd și șirul, pierd și urma, începutul și sfârsitul. Am venit dar nu am stat, am venit dar am plecat, am

... și dacă crăpătura din norii albi ce acoperă cerul nopții întunecate și înghețate de iarnă te orbește, bărbate, calcă mai tare pe pedală să ajungi din urmă găndul că ar fi fost mai bine să nu te

am primit invitația cântatului la liră și la instrumentul cu zece corzi lăudînd numele său. și îmi pare că nu am utilizat spațiul oferit la maximul potențial, că lumina spartă din mine nu a

a furat sinuciderea și s-a oferit ca o speranță pierdută, o amânare fără de care bruta ar fi spart și ceea ce a mai rămas din porțelanul ființei ei. bătut și furat în fiecare zi, pentru

rupt stă corpul abrupt, alb negru, într-o lume color. crăpată e brazda patrunsă de frica furtunii de dor. ne doare cu pete negre pe film. negativ, poză ... indiferent,

am să mă prefac la cerere. am să mă reduc la cerere. am să îmi pretind să devin eu însumi un altul. deși am pregătire, îmi va fi greu să fiu redus, să fiu prefăcut, la cerere.

vântul ce bate... adie cu flori ce se ascund in copaci. vântul ce bate, vântul adie un gând. floare albastră, as vrea să te-ntreb, ce cauti in scorbura mea? vântul ce bate, vântul