Lumanarea arde, miroase a mare. Vuietul Ei se aude in fumul rebel, vinetiu, ce luneca stingher spre uitarea din urma.
Vecinul de jos isi potrivi ceasul, cu gesturi uscate de atatea spaime:
\"Porii deschisi ai existentei lasau crevasa timpului inghetat sa picure lumina in miasma vulcanica a indoielii.\" Asa isi spuse, recitind, ultimul rand al gandurilor sale. Citase din el necititul,
