Poezie
Ema
Lumina din orfelinat
1 min lectură·
Mediu
Mi-a dat mânuța
să mă ducă în altă lume,
spre surpriza ei
am mers cu avionul.
Era prima oară când zbura
și un chiot de bucurie
mi-a dat de-nțeles
că nu vor fi turbulențe.
Trebuia să ne dăm
de trei ori peste cap,
după un film
pe care l-a văzut,
ca să putem intra
în lumea jucăriilor.
Mi-a revenit mie sarcina
să le dau câte un nume
și să repar scoica
până se aude iar marea.
Rolul ei era
să le sărute pe frunte
ca să prindă viață.
Nu era rujată
dar toate jucăriile
se-nroșeau.
Înainte de-a pleca
m-a colorat
cu un pupic.
013517
0
poemul este curgator.Imi permit sa ti sugerez sa renunti la \"manuta\".Nu suna bine.