De-a v-ați ascunselea

9129, 9130, „25 de ani”, zise o voce ani în care am avut timp să mă ascund de mine cât de bine am putut am deschis ochii și m-am întors cu spatele la zid în fața mea era o femeie, mă privea așa, dinlăuntrul sufletului meu a stat de veghe să nu-mi pierd șirul numărătorii (chiar aveam senzația uneori că zilele se numărau singure) ea-și pierduse șirul, nu i-a stat nimeni de veghe și nici timp s-o ia de la capăt nu mai avea „te ajut să te găsești” mi-a zis și-am coborât împreună din mască în mască măștile semănau cu niște coji de nucă schimonosite fără miez, în care tălpile nu mi se tăiau niciodată la fel