Poezie
Trecere...
orbecaind dupa pneuma
1 min lectură·
Mediu
Au fugit cand eu,profanul, atipsem...
Nu am nimic ramas de la ei,
Doar pana asta incarcata
M-am cocotat pe varful ei.
Sus,vestejita,pielea-mi pocneste
(Scris a stat in nebunia proorocului)
Si am ramas in goliciunea rosie a carnii
Christica-mi zeama a mintii
Se zbatea zidita,uimind plasticianul
-care eram.Imi doream profanarea,
Sarpele, impletirea cu tabu-ul.
Dar eram insemnat cu infrangerea lui Icar.
Nici sa cobor nu mai indrazneam,
In oras,pana si acasa la tara,
Ma cautau impielitati
Flamanzi dupa sange...
...
Se facuse noapte...
Ma luptam cu gurile somnului,
Sperand la un elicopter dumnezeiesc...
022325
0
NV