sunt atât de bucuros

încât nici ziua de mâine nu mai contează în fața fericirii mele

oricum îmi voi bea victoria de sub dresul tău și

voi înjunghia foamea noastră de desfrânare cu pasiunea mea sângerândă,

mă vei vedea sălbatic precum roșul coridei comunale

suntem precum niște sarmale, ne rostogolim, dăm în brânci și cădem frumos în păcat,

fără burta specifică saltului de la înot

amândoi suntem sub efectul viței de vie și moartă

era lumea,

care nici în priviri nu ni se mai părea la locul ei

adică pe coji de Nu, că mă descurc doar cu neoanele din privirile tale

îmi pregătesc feeria;

petrec în tine timp de calitate, iar inima a devenit o felicitare pe care toreadorul o oferă

fiecărei flori care sângerează cum trebuie.