Pascu Luisa

mircea, mersi :P orice are un inceput (ma refer la atelier):D
petrut, din comoditate nu am conturat prea bine profunzimea poeziei. poate din cauza asta a ramas doar un joc de cuvinte. dar oricum nici inspiratia nu m-a lovit prea tare :)) va fi mai bine data viitoare. mersi de incurajare,

eu cred ca-ti trebuie mai mult decat stofa de critic ca sa poti intelege acest text... nu l-am facut ca sa fiu apreciata. l-am facut ca sa transmita ceva. si probabil ca acel ceva este perceput numai de cei care cauta mai adanc in insemnatatea vietii, decat ceea ce gasesc in aparenta. acele cuvinte scrise cu majuscula sunt scrise asa nu atat pentru a imprima forta stilului literar, cat pentru a imprima forta faptelor Sale pline de dragoste pentru tine. acele cuvinte trebuie sa infioare cititorul pentru ceea ce sunt ele de fapt, nu pentru ceeea ce le fac eu sa fie. de aceea am zis ca nu l-am scris ca sa fiu apreciata. pentru ca, daca acest text este impresionant, este asa doar datorita faptelor REALE si nu datorita modului in care eu le expun. iar eu le expun in felul asta pentru a fi accesibil tuturor care il vor citi. el este impresionant pentru ca transmite cu totul altceva, chiar mai mult decat un stil original si de calitate de a scrie. iar daca nu simti forta textului lasandu-l sa ti se adreseze personal tie si vietii tale (nu prin originalitatea stilului), atunci inseamna ca legatura dintre tine si profunzimea vietii este nula.

Mersi frumos, îmi place ideea cu urâtul. Nu e un roman... mai degrabă o tentativă... oricum, de trăit nu am trăit o asemenea experiență (decât în măsura în care fiecare dintre noi o trăiește, pentru că o poveste ca asta se apropie de eul fiecăruia într-o anumită măsură. la mine personal e vorba de orgoliu) dar am meditat mult la chestiile pe care le-am scos în evidență. Cum ar fi, în mare, orgoliul (cum am zis), pesimismul și mai ales, un aspect care nu se vrea știut de nimeni (tocmai din cauza orgoliului), obișunința cu o viață murdară și rușinoasă.