Scrisoarea VI
Într-o lume de-mparați, A miilor de-argați Traia Irodul cel tiran, Citit parca dintr-un coran... În cetați de rangul noroios, Domnea acel om serios, Cu barba alba și-ncrețita, Prin multe
PAPascan AlexandruDeparte sunt acum
Departe sunt de tine, De glasul tău dulceag Departe sunt de ochi tăi, De părul tău pribeag! Cum au trecut si ani ăștia Dar când se vor opri? In pragul disperări Mă rog să fim copi! Eu
PAPascan AlexandruDorința
Dintr-un răsărit de soare Un suflet călător din mare A pornit ușor la drum Căutand un suflet bun! De va găsi iubirea Va rămâne pe pământ Și marea lui e locul sfânt De unde a plecat! El
PAPascan AlexandruPământul cerului
Pământul cerului Adesea plânsul norilor, Ce udă întreg pământul Adesea roua florilor Ce însoțește gândul! De ce faimosul Sarmis plânge? Când cerul cu pământul
PAPascan AlexandruDormi de mult
Dormi de mult Tu ai uitat complet de mine! Acum în vene lacrimi curg Sufletul mi-e tras pe rug, Și sângele nu-mi vine! Caci plâng acum de rea voință, În inima e
PAPascan AlexandruStrain sunt de Moldova!
Oh,Moldovie curată! Străin sunt eu de tine. Cununa mea furată, E iarasi lângă mine. Si Carpati care sunt aici, Acolo sunt departe Dar Prutul o apă de voinici E fluviul de ne
PAPascan Alexandru