Parfenie Iliieas

Lasa draga mea iubirea Sa patrunda-n al tau san... In adancuri fericirea Sa-ncolteasca flori de crin... lasa draga mea cuvantul Sa te-aline-ncetisor... Sa-nfloreasca-n crang pamantul Cu

La crâșma din sat Ieri am Picat... O sută... De... Grame... Și mi-ar fi fost de ajuns Un Cinzeac... Dar așa au rămas în prag O sută de grame Și Anii Tot mai scad... Din suta

De ce Omului nu-i ajunge un pat si un scaun si o Masa... El Doreste sa mai aiba si inca un scaun si icna un Pat mai mare si mai Moale... Si isi cumpara inca un scaun... Dar scaunul e de

In gradina mea la tara Si septembrie E Vara, Frigul cand se intareste Doar atunci Iti da de veste... In octombrie rugina Sterge frunzele cu maina, Le usuca Le aureste Si de somn le

Iubesc sa sarut o floare Sa admir un bolohan... Îmi place să mă încălzesc la Soare... Să-cuprind Pamantul meu Natal... Iubesc să stau sub nuc la umbra S-aud cum povestește Frunza Cum canta

Doamne la ce bun ai desfăcut mașina asta veche Stau acum ca nervii dezgoliți Firele în salonul ruginit... Mașina asta e doar complicată e Ma-si-nă... Iar tu ai scos si rotile si rulmentii Cu

Am aranjat pe doua talgere Ezoterice... Poeziele noastre... Si atunci balanta a impietrit... Cele de stanga Sunt pline de rosu... Un rosu greu de citit... Cele din dreapta Au si galben si

în grădina casei tale Plînge dragostea de jale Plînge cucul în salcâm Plînge dorul meu Păgân... Ochii tăi pornesc scântee Parcă inima să-mi ee Iar gurița ta fierbinte Mă sărută

A scapat cu putina rugina pe mustete Si putina faina pe brate... Asa scapase morarul nostru din mainele lelei Mariuta... Venise femeia la macinat faina din kukuruz... Ca sa faca o mamaliguta

Un dagat misterios e clopot de la manastirea Din Curchi... Se auzea astazi dimineata... Pe la mareginea satului... Si o batranica isi facea cruce... Zicand... Iaras a urit unul din cei ce

Timpul asta... De ieri... De azi... De miine... Oare... Timpul are picioare... Ca are... Asa o viteza Mare... Timpul... El unicul zboara... Fara vre-o decolare... Si... Fara... Vre-o

un ciclop avea in frunte un Dop... Si lumea il credea Ci clop... Dar cand s-a urcat pe munte Au vazut un dop in Cot...

și nu mai pot suporta durerea... mînuța ta fină și bună care mută degetuțele rapid pe tastieră iar eu ca prostul arunc cioburi de fum și scrum în scrumieră... acum nici nu te pricepi cît de

Loveam cu tarie in saracie, Din rasputeri loveam. Se sparse sprinceana in mine, Iar sangele pleoapa-mi inneca... Loveam in speranta de miine, Loveam in speranta de azi. Murind pentru-n calcai

Aveam o viteza mare Si lunecam cu schiurile facute din doua stahete Si manevram nevoie mare Dar ai aparut tu... Si de-acum ramaneam in urma eu si atunci am hotarat sa iau si eu schiuri noi de