Mediu
La crâșma din sat
Ieri am
Picat...
O sută...
De...
Grame...
Și mi-ar fi fost de ajuns
Un
Cinzeac...
Dar așa au rămas în prag
O sută de grame
Și
Anii
Tot mai scad...
Din suta de
Grame...
Pinii și Stejarii
Mohorul și
Ițarii
Au putrezit
Din suta de
Grame...
Și iarăși e Iarnă
Afară
Și mă orbește raza
Solară...
Cu suta de
Grame...
E frig și fulgii tot zboară
După o sută de
Grame...
Astăzi răceala mă doare și stomacul și
Aștept
Căldură de
Primăvară cu suta de
Grame...
Și iarăș mă doare de
Atâta căldură ce se așeză
Și ziua și noaptea
Privesc neclintit la
Suta de
Grame...
La Splendita Zare ce îmi apare
Ca suta de
Grame...
Și te văd cum vii
Cuminte
Și
Feermecătoare
O
Sută
De
Grame...
Mai bine haidem
Ioane
Și om lua
O sută de
Grame...
Pănă soția îmi
Doarme...
022.291
0
\"Mai bine haidem Ioane
Și om lua
O sută de grame
Până soția îmi
Doarme...\"
Frumusețea poeziei vine din faptul că se privește condiția umană de undeva de sus, cu bunăvoință și acceptarea acesteia ca un dar ce nu se refuză.