Parfenie Iliieas

Doua scaune vechi si jerpelite de prin anii 40 al veacului Trecut... O masa din brad si ea veche ca memoria mea Si inca o sticla de Moskovskaia... O strachina de jamalt si ea veche de o culoare

Concubina lui era o fire liniștită Nu reacționa la toate apucăturile lui... Ședea la masa cojâtă și Legănându-se Cânta... O melodie de jale și susținerea eii Pe acordul Chitarei dezacordate

Eu scriu poezii... Tu scrii poeme... El scrie al zecelea roman... Au disparut, Ca pe cele vremuri Ale marilor Regi Decebal Si Traian, Imperii Si cel Macidonean Si cel Roman Si cel

Sectorul 81... Felidman Matvei Moiseevici... Inmmormantat de tanar... Doua sotii... Si inca s-a pastrat bradul de Anul Nou 2009... Astazi e Anul Nou 2010... Si amandoua traesc in

Da gustoase au fost nușili șelea... Din valea Vașii... Iera aprilie pe terminate... Șî prin frunzîșuri negri-înglodate și tăvălite... Tu ai găsît patru nuși... Da eu mai aveam încă un șcalic de

A transperat de ieri fereastra Căci m-a lepădat Nevasta... Acum iată cîntă Cucul Pe fățare ară Plugul... Iar pe laița pustie Şade vorba ta

Ce noroc a dat peste mine numai eu o știu și toți văd dar puțini înțeleg cît de mare norocul meu... Iaca așa a fost am cumpărat și eu ca toată lumea Un bilt de Loteree... Se numește ea

Aglomeratie de automobile pe trotuarul destinat pietonilor... Din capitala... Si se grabesc copilasii la scoala... Si trec matusile dupa piine ieftina... Care... se aduce de

Oare o piscina Plina De un Mediu Si indepnedenta ca Lacul Incercarilor Fugare In yare destrugatoare si tare ca botul de Sare... Doua butoane de trandafir De Tran-da-fir... Si

Am adunat mii de cuvinte care si astazi mocnesc Dar Nu doresc sa apara Pe fata Hartiei albe... Nu indraznesc... Am adunat mii de sentimente Ce nu se mai sfarzec Dar Nu doresc sa se

Carlova Vara... Dar asa o frumusete de Gradina Publica!!! Si o carare preistorica... Si muntii istea probrazi... Si tu admiratoare de pe Prevaz... Trei zile tot te privesc si-ti admir admiratia

iată că dragă redactor am revenit și eu în apele mele acum înțeleg clar că nu sunt și eu poet și că nu degeaba Mama mă lăsa să cînt ce doresc eu... avea dreptate sărmana mea Mamă... știa bine

Teorie...Teorie... Cine...Cine să te știe... Tortoșică și duioasă Floare dalbă și frumoasă... Liniștită-o armonie Pentru dragostea de mîine... Și plăpândă și cuminte Te-nțeleg fără

Nu-mi place Bataia de joc Si mai ales saga... pe-o doaga de poloboc De-o mutra Cat palma... Nu-mi place cand injura un jlob... Ponegrind cuvnatul sfant Mama... Cand scuipa niste

In fata mea se luptau doi Cucosi Unul era mai batran... Ca-am de-o seama cu Stapanul.. Iar al doilea iera desi mai frumos Dar era verde si Tanar... De-acum sareau din primul cucos Pene Si

Ce frumusete de cantec Stau pe mal si strang Papura... Iar broastele isi canta viata lor Concertul de casatorie Perechele canta... Iar eu strang papura... Broastele canta alaturi

mă supărase-i pe dumneata la nebunie și la beție consideram că sunt și eu un poet care deși nu are auz muzical dar muncește ca un cal... nu pot spune că e măgar pentru că nu are cele două