Mediu
Atît ai zis atunci și atît a fost
nu are rost ai zis să ne întîlnim noi mîine și n-are rost...
Nu pot am știut eu eri și voi ști și mîine...
Și așa va fi...
Și lăcrămioarele vecine ne priveau și ne adimirau...
Eram noi doi și o părtie între noi din bîrne...
Cuvînt de despărțire tu mi-ai scris și eu...
Sunt fericită că mai înțeles...
Dar totuș stau și sper că vei călca ispita...
O patimă nu e o iubire și nici nu e urmărire...
E patimă și atît nimic mai mult am crezut...
Dar sa pomenit că patimia a trecut știut lucru...
Patimile sunt patime și nu se prind de casă sau de mers...
Am scris și un demers spre Inima Săracului Cobzar...
Dar cobzarul sa pomenit să fie fără abecedar...
Cîntarea sa n-a reușit s-o scrie pe hîrtie și acum...
Altul ia luat partitura și a scris-o
pe nou...
Iar el sireacul Cobzar a rămas...
Așa se pierde și urma cometei Galeia...
Și așa se trece
la polul nord răceala de suflet nu trece
ca stratul de ghiță din aisberg...
Frumosul meu coleg...
Te cred...te cred...
Mă crezi...
011.223
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Parfenie Iliieas
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 192
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Parfenie Iliieas. “959.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/parfenie-iliieas/poezie/13923307/959Comentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
O patimă nu e o iubire și nici nu e urmărire...\"
Toate-s trecătoare.Și noi,dar totuși ne naștem.