Mediu
Cele trei floricele care se adăpostise printre cele
aptru pietre de calcar ofilit și el de
soare și de
vînt...
Așa și pînă astăzi mă minunez ce fel de ființă
E frumosul nostru glob
Pămîntul...
Pe cîte le duce în spate și rabdă și tace...
Chiar dăunăzi am bortelit cu tocul pantofului meu
o gaură în țarina lui...
Și Pămîntul tăcea liniștit rotindu-se în jurul
Soarelui...
Ușor putea să mă îmbrîncdească...
Dar n-a făcut asta...
Mă privea de sub sprincenele sale de Pădure de
Pin și de
Brad...
Și tăcea...
Posibil că medita...
Despre cine și despre ce poate medita un Pământ!?
Că eu sunt supărat acum și te aștept aci la
Marginea pădurii astea
Din Pin și din Brad...
Și-l găuresc cu tocul pantofului...
Pămîntul poate ușor să mă facă praj și pulbere dar
eu țărănoi di rînd...
Îmi bat joc de el...
Dar cînd ai sosit și te zărisem printre pinii ăstea
rari de la poalele muntelui...
M-am Gîndit...
Pămîntul e Mare...
Și astă gaură de un totc de pantof
e ca cum ar fi un firicle de colb
Pe o frunte de Elefant...................................
021.316
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Parfenie Iliieas
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 186
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 34
- Actualizat
Cum sa citezi
Parfenie Iliieas. “945.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/parfenie-iliieas/poezie/13922975/945Comentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
PI
dar eu țărănoii de
rînd la
ce să
Pretind............
mersi pentru accesare!!!!!!!!!!!!!!!!!!
rînd la
ce să
Pretind............
mersi pentru accesare!!!!!!!!!!!!!!!!!!
0
pe cît de firesc,pe atît de profund.