Omagiu amintirii

Să îți cant?

Dar vocea-mi aspră nu e demnă de-al tău simț.

Grăiește-acum cu glasul tău plăpând,

Condu-mă,iar eu sclavă îți voi fi.

Să te ascult?

Ce să ascult?Intrigi murdare de năut,

Dulcețuri izvorăte din trecut?

Mai bine taci!Și te voi crede doar din gând.

Să te privesc,dar cu ce ochi?

Cu felinare-aprinse de dorință văzând cum ma provoci?

Nu!Privirea-mi va seca de-amor,glasu-ți fior voi înceta s-ador,voi bântui prin proaspătul trecut...

Fă bine și adu-mi o floare la mormânt...

Îngroapă-ți chipul înghețat de-ardoare,

La sânu-mi rugăciunea-mi vei rosti,

Adormi martir cu vise de onoare.

Hai lacrimi de sfârșit să-mpartașim...

Nu plânge!Nu zâmbi...