Poezie
prelungiri finale
1 min lectură·
Mediu
inima mea pe baterii mai are o liniuţă
ca într-un ritual biblic
pe marginea cerului
pornesc dimineaţa la manivelă
amintirile urcă încet încet
odată cu soarele
mă încarcă cu puțină viață
până la tine e totuşi greu de ajuns
aşa înconjurat de spaimă
mai ales cu nea alzheimer ăsta
instalat comod pe locul de la geam
eu îl ignor
căutându-te adânc prin mine
dar el mă tutuieşte
îmi bea trecutul ca pe limonadă
Doamne ce linişte e
în creierul tău
creşte ceva uriaş spune neurochirurgul
o uitare malignă
măcar de-ar fi crescut în pantaloni doctore
suspin între două ventilaţii
lasă lasă că e bine iubito
știu măcar că ai existat
și din mintea mea îngropată
numele tău va răsări floare
de-nu-mă-uita
P.S.
cele două cuvinte
ultimele pe care le știu
ți le-am ascuns într-un vis
știu că le vei găsi
002093
0
