Poezie
coboară toamna iubito
1 min lectură·
Mediu
și cerul coboară
în fiecare zi
îmi țipă carnea pe oase
speranțe sângerez
în toate adormirile târzii
cicatricile inimii s-au adâncit
de când nu le-ai mai sărutat
și sufletul meu rebel
a devenit un canion
cutreierat numai de vulturi
pe aici
prin infernul arginților
bătăliile își schimbă
numai numerele de porți
iar acei zombie
de care fugeam amândoi
într-o altă viață
pe caii apocalipsei
încrucișează acum
spadele păcatului alături de mine
și nici măcar nu știu
sub ce flamură luptă
în numele cui?
coboară toamna iubito
prin mine plouă nostalgii
singurătatea mă fumează și râde
un singur porumbel mi-a rămas
dar știu că te va găsi
chiar și cu prețul vieții
o goarnă sună
spre altă bătălie alerg
001.326
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- paparuz adrian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 118
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
paparuz adrian. “coboară toamna iubito.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/paparuz-adrian/poezie/14131026/coboara-toamna-iubitoComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.