Poezie
desfrunzirea
1 min lectură·
Mediu
o frunză, mamă, mi-ai rămas,
ținută de credință-n gerul iernii,
din vârful unui plop, uitat pripas,
tu balansezi menirea vremii...
mă rog de fiecare clipă să înghețe
și timpului să își oprească goana,
lumina ochilor să-ncerce
să-ți adumbrească, încă, teama...
m-aș face, mamă, primăvară,
să te-nverzesc, din nou, în pomul vieții
și de-aș putea, în suflet să-ți fac vară,
să te întorc, cumva, din mersul sorții...
o frunză, mamă, mi-ai rămas,
și crivățul nu iartă desfrunzirea...
pe iarba înghețată am să-ți las
iubirea mea, să-ți lumineze nemurirea!
001.369
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- paparuz adrian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 87
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
paparuz adrian. “desfrunzirea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/paparuz-adrian/poezie/14102008/desfrunzireaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.