uneori mi-e dor de noi

Timpul este tema acestei poezii.Timpul care păstrează amintirile asemenea unui album fotografiile.Interesantă este viziunea poetică a eului liric care percepe trecutul la modul senzorial:,,te sărut pe fiecare pagină".Iubirea este închisă în trecut ca într-o clepsidră, eul liric fiind singurul stăpân al acestor clipe efemere de iubire.Iubirea însă nu se risipește, rămâne ca o dulce povară în sufletul angelic al îndragostitului.Eternizarea iubirii provoacă o cădere din rai a îngerului (,,înger dezaripat)care , din acest moment, trăiește în plan ontologic alb-negru, adică oximoronic, paradoxal, oscilând între trecutul luminos și prezentul plin de dor.