Poezie
reinventează-mă sau poveste imbecilă
***
1 min lectură·
Mediu
eu nu știu să te ating
(te plângi prin univers)
palmele mele de pământ
sunt înfricoșate de nurii tăi evanghelici
sfântă femeie magdalenă
nici să te sărut prea grozav nu știu
îmi spui
(oarecum disperată)
buzele mi-au rămas înțepenite pe rictusul tău zeflemea
sunt stângace
stinghere
(de atâta strigăt în van)
desigur
tu ți-ai dori mai mult
poate să te răstignesc pe inima mea ciuruită
în fiecare zi
pe toate crucile neinventate
(de nici un dumnezeu)
să te port
prin nopțile sfârșitului de noi
pe umeri
(în marș triumfal)
nirvana astfel
gândești că ți-ar fi mai aproape de vârful degetelor
adâncite prin neuronii mei claustrofobi
ar trebui să îți cer iertare
clemență cu abonament
(dar n-ar folosi la nimic)
mai bine lipește odată
afișul pentru cursul de dragoste wireless
pe creierul meu înjumătățit de veșnicie
promit să-ți devin într-un fel absolvent
magna cum laude
001.152
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- paparuz adrian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 144
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 33
- Actualizat
Cum sa citezi
paparuz adrian. “reinventează-mă sau poveste imbecilă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/paparuz-adrian/poezie/14053758/reinventeaza-ma-sau-poveste-imbecilaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.