PANAIT MIHAELA MADALINA

Cazuta ma ridic pe brate rupte
Vorbesc aiurea cu altcineva
Mangai coapse pline de dorinta de durere
Prin amintiri pline de ploi

Fug in lume straina
Batuta de vant si ocean
Alerg prin valuri si vant
Si fara sa cred
Prind aripi de dor

Zbor spre necunoscut
Spre acelasi miros placut
Desi gustul e de nesimtit
Placerea in extaz se pierde
Prin timpul si viata ce nu ne vede
In revelatia in care ne-am iubit infinit?

Sa pot uneori sa fiu altceva
Sa ma intorc in tine

Doar sa te simt
In roiuri de soapte efemere?

Simti?
Cum gandul,dorul,visul
se zbate in abisul
ce nu-si gaseste rost
in lumea tot pe dos?
Simt?
Ca-i mare neputinta
Mai mare ca dorinta?
Si cum in lumea tot pe dos
Eu nu imi aflu nici un rost?

copaci mai sunt,iar primaveri si veri vor fi intotdeauna...