Panainte Elena

Probabil, chiar există asfel de gene, dar adevărata luptă se duce la nivelul minții, respectivul i-a o hotărâre, iar dacă are noroc, cineva îl va ajuta...Despre întrebarii (știu că nu am prea multă experiență de viață, dar îmi spun și eu punctul de vedere) ,orice om care mai are conștiiță și le pune; se gândește, se răzgândește... dar uneori trebuie să acceptăm că nu mai putem face nimic... și acest lucru e prea trist...

Este într-adevăr un eseu foarte frumos și pozele sunt frumosase. De asemenea mi-a placut constructia eseului și faptul că ai adăugat acele legende...Sper că nu te vei opri aici și vei mai adăuga alte eseuri despre munții tăi.

Îmi amintesc că din greșeală cartea s-a deschis la o poezie, pe care am citit-o ... Prima poezie care mi-a plăcut,care am învatat-o pe dinafară, fără să fiu obligată... Nu are un subiect profund, ca mai toate poeziile lui Eminescu, dar pentru mine are un farmec aparte, deoarece i-a în discuție sărbătoarea preferată a copiilor și o îmbogățește cu o legendă legată de o stea.