Poezie
Cainele negru
1 min lectură·
Mediu
Câinele negru
Astă noapte am visat un mare câine negru
Dicționarele de vise spun că am conștiința încărcată.
De unde și până unde știu visele despre ea.
O iau la puricat…
Punctual nu mă știu greșind cuiva iremediabil
Poate doar mie și mamei
Ce-mi reproșează acum că a tăiat odată cordonul ombilical.
Apoi să nu uit că încălcasem niște reguli
În trenul 1641 în care tocmai făcusem dragoste și fumasem,
Dar fără pic de regret.
Iubitul meu mă întrebă și el bănuitor
De ce m-aș simti atât de vinovată.
Probabil crede că l-am înșelat.
I-am scris odata o poezie
Acolo mă recunoșteam vinovată
Că ne biciuiam soarele
Până devenea vinețiu
În căutarea indigoului din curcubee
Dar nici atunci nu a înțeles
Și probabil nici nu va înțelege
Spun și visele din tren uneori ceva…
Pamfilia Bilț
04.02.2008
București
012554
0
finalul, cel putin este excelent:
-am scris odata o poezie
Acolo mă recunoșteam vinovată
Că ne biciuiam soarele
Până devenea vinețiu
În căutarea indigoului din curcubee
Dar nici atunci nu a înțeles
Și probabil nici nu va înțelege
...zic, ca nici nu trebuie sa inteleaga:)