Poezii

Surâde, cald pământul moale, iară-și tu! de unde vii!? nu mă chema s-aud copacul, ce plânge iar de-un dor…cumplit. Ducă și chin în marea zare, idee fără început, suspină crângul, moare de

Suspin la margine de gând, Contând pe taina tremurândă A veșniciei stare blândă, Sperând că liniștea, curând Mă va vedea pe veci tăcând. Idee a minții tulbure credința Ce-mi răscolește gândul

Credința ta în sfinți Plăcerea să te-nchini Găsită doar prin ei Ajungi la infinit. Să cauți pacea cea eternă Ce lumea o trece... Drept clauză spre Heaven, Crezând în nemurire, Ce mort este