Ai fost doar un miraj,provocat de-acel sentiment numit iubire
Ce-a-ncercat sa mă drogheze,să-ntunece a mea gândire.
Ai țesut în jurul meu o pânză de sentimente-otrăvitoare
Fără să te gândești că
Suntem mașinării născute cu sentimente
Produse de viață în mai multe variante.
Fiecare ne naștem cu un anumit defect
Dar incercăm să susținem că suntem omul perfect.
Avem
Nu scriu nimic,absolut nimic
Aștern doar albastru ,e micul meu tic .
Nu pot să fac rime,chiar nu pot ,
Sunt pierdut ,am gândul mort .
Durere,suferință,nostalgie...
Nu pot simți nimic ,mi se
Și’ncepe cu „A fost odată”
Dar nu e o poveste inventată
E realitatea crudă,ce’a lovit la întâmplare
Făr’a lăsa o portiță de scăpare.
Un fulger pribeag a coborât orbește
Mințind o stea ce-acum
PA