Paduraru Mihai

Dumnezeu. Ne-a abandonat de mult. De la inceput. Si prin Biserici prospera preotii cei burtosi, si tot saracii mor zdrobiti sub greutatea existentei imediate. Tot tipam atat dupa Dumnezeu. Mai bine ne-am orienta eforturile catre noi insine, si redevenind, ca la inceput, dupa chipul si asemanarea Sa, poate ca am putea sa existam si fara divinitate. Despre ce necredinta vorbesti, despre ce suflete pierdute? Ce sa ne dea Dumnezeu inapoi. Care Dumnezeu? Vorbesti de Dumnezeul vechiului Testament, cel razbunator si atotputernic, sau de Dumnezeul Noului Testament, Tatal cel iertator? Interesanta metamorfoza, nu crezi? Sau poate vorbesti de Dumnezeu ca principiu de sprijin si suport moral de care ai nevoie, drogul religios si nevoia de a fi controlata si manipulata de un destin divin.
Omul si-a pierdut nemurirea prin Copacul cunoasterii, prin sfidarea sa si prin nevoia de a fi liber. Tine minte asta.