Poezie
Autoportret
Kukulcan
1 min lectură·
Mediu
Autoportret
Eu sunt nimic.
Si mergand printre multimi,
Sufletele se imping,
Si cu fapta sau cu vorba,
Continui sa ma conving.
Caci eu vad ce nu se vede,
Si inteleg neintelesus,
Dar nu pot sa vad ca zarul,
Se rostogoleste cazand.
Eu sunt nimic si din nimic eu m\'am nascut
Dar nimic nu ma mai tine,
Sa nu ma mai tem sa pic,
Si sa cad spre nemurire.
Caci imi pare neinteles,
Cu trecutul ce\'a trecut,
Si prin repetitii multe,
Soarele a rasarit.
Ei iti spun ca de nu simti,
Atunci poti fi fericit,
Dar eu zic ca e minciuna,
Vezi cum norul s\'a oprit.
Caci nu vezi cum luna\'i mica,
Cand te inalti s\'o prinzi in mana,
Si nu vezi cum cand pasesti,
Iar distrugi un legamant.
Si de am primit blestemul,
Prima data fara vina,
Eu blestem si rup sistemul,
Cum si\'n mare piatra\'i fina.
Eu sunt nimic.
Dar voi sunteti bolnavi,
Caci nici o voce nu dezbina,
Pe un om ce e nimic,
Si cum visul se destrama.
001966
0