OVIDIU-IOAN CLOSCA

zilele de post ne manâncă testamentul călugărului cu picioare daliene barba ce se-nchină e plină de pietre șlefuite corect și fiecare piatra care e ana o vom arunca peste ziduri să ne aducă

pereti incepand cu rauri din tine esti animalul meu preferat posedat de elefanti clar obscuri ce-mi tropaie timpanul din ceara rauri elicoidale cu nisip pe tample sanii tai cu gust de lamaie

de parca as fi cantat la coastele unei balene mama cu stomacul plin de nasturi luciosi tragand de corzile de ceara cu spatele rupt noptile de primavara sunt melcul afrodisiac cules de pe

sunt cel mai necunoscut invalid din oras cu stele pe roti scriu în jurnale fumeg ca o furtună dedicată noaptea spre dimineațä căzând îmi întăresc cauciucurile cu praful din pernă călătoresc mult

taste de celular hoinar sticle de bere împletite frumos degizate cu ecran de plasmă cu sâni încercuiți puternic afară ești ca un zmeu cu șasiul de lemn cu spiralele vantului adorm greu primul