Ovidiu Dragos

Ce-ar putea ști orașul despre tine Ce-ar putea ști orașul despre tine, când în venele lui periferice curgi, când părul tău blond și neasemuit de frumos ți-l oglindești în ochii

Vechea dimineață regăsită Chiar la marginea unui teren viran acoperit cu brichete, dar nu de cărbune, brichete din plastic rămase fără gaz. Fusese acolo un fel de …? Imobilul era destul de

Alternanțe autumnale - Natura a rămas singura-mi iubită fidelă. Numai că eu o mai înșel uneori necunoscându-i toate verbele și adjectivele. Mă plimbam / de fapt nu știu nici măcar

În hanul îndepărtat Maluri îngenuncheate în azur lângă apele triste ca și când peste cer s-ar fi prăbușit o pădure de stejari, stânci desprinse din amintirile celor ce, îndrăgostiți de

Necontenite Milioane de frunze uscate încremenind pe apă, flota de aur a acestui lac în cristalul căruia plânge toamna prin culorile sale / un basm din paletele pictorilor olandezi. Cam

Inscripție pe cer Pe vremea aceea, toamna și iarna erau verzi. De fapt, toată copilăria lui avusese de asemenea culoarea verde. Primul său prieten nu a fost altceva decât un balon verde; și nu

Păsări migratoare Cândva, orice întâmplare fericită de care avusesem parte și toate locurile frumoase pe care le străbătusem le-aș fi împodobit ideal cu imaginea ta din visările-mi deja