Mărioara a lui Dumitru, din capul satului, fusese o fată frumoasă. Mă țin minte ascunzându-mă prin desișul răchitelor, la pândă, ținându-mi respirația, când fata asta frumoasă se scălda în apele
-Să știi că am să-ți ard două perechi de palme! Ai să le primești și ai să întorci obrazul de câte ori este nevoie... că meriți! Silvian era în culmea enervării. Se ridicase de la birou și, ridicat
OC