Ovidiu Baron

Acesta nu e un poem care stimuleaza batalii intre paradoxuri, ci un joc al artei cu tineretea, o zeflemea amicala cu destinul. Doar Mona Lisa care \"sa ranjeasca\" ma cam deranjeaza, ar fi putut merge foarte bine \"sa surada\".

Nu inteleg de ce un autor asa talentat a primit atat de putine comentarii, desi a postat mare parte din opera vietii sale pe acest site:)) \"halba de cer lichid\", \"unpplugged al sferelor\", \"infuzie din florile raului\" sunt cvasi-geniale si as spune mai mult dar nu vreau sa-l rasfat.

\"Sunt un suflet de frig cu obrajii uzi\" mi-a placut. Raportul suflet-moarte-sange este foarte bine realizat. \"o clipă despărțită-n silabe\" pare sa aduca o tonalitate ludica, ceva mai senina, care face bine totalitatii textului.

E mai mult un poem in proza, nu foarte indepartat tematic de poezia pe care ai postat-o si care transpune in scris o stare de spirit sau mai degraba o traire. Poezia suna mult mai bine, versurile sunt mature, iar periplul sufletului prin cotidian, transformarile succesive ale eului sunt redate printr-o succesiune de imagini carora mi-ar fi greu (desi nu imposibil...) sa le gasesc vreun defect. Aici insa, sintagme precum \"Refrenul pașilor tăi în amurgul ochilor mei\" e cam fortat, poate ar fi mai potrivita naturaletea in locul cautarii intentionate a metaforelor care sa impresioneze. Cam asta, lasa textul sa curga, nu incerca sa faci din fiecare rand o expresie memorabila.

Ca bine mai zici Domnia-Ta despre maturitate si toate cele, ma simt magulit, dar incerc sa ma stapanesc tocmai ca sa nu-mi pierd prea mult din puterea judecatii. Multumesc ca ai citit ceva din ce am scris, daca vrei sa comentezi taie in carne vie, ca sa ma exprim \"plastic\". Cred ca putem trage toti foloase de pe urma acestui atelier si pentru asta trebuie sa cerem si sa oferim o privire cat mai critica...

Un poem care incepe cu o falsa definitie: \"ionut este cainele meu de oarba\", continua cu un itinerariu (\"o dara trasata\") si se sfarseste intr-un vis. Prin alternarea de planuri vis-realitate si intercalarea elementului ludic se realizeaza de fapt o lectura a sinelui si o evadare din obisnuit. Unitatile de masura sunt, cred, folosite in mod justificat. Finalul pare un soi de apocalipsa mimata in tonalitate ironica, nu e rau deloc. E nevoie de corectura, de exemplu \"intr-un singur un vis\" este probabil \"intr-un singur vis\", iar \"lumea intraga\" este \"lumea intreaga\". Asta doar asa, ca sa fiu rau...

Textul pare un fragment de poem epic si nici nu cred ca poate fi vorba de vreo ermetizare. Poate eventual o semnificatie simbolica in imaginea aceasta a arcasului. Influenta puternica din zona Alecsandri, Bolintineanu, Eminescu, deci secolul XIX al literaturii romane (ma refer la masura versurilor, la tipul de metafore si la accentul pe aceasta figura, voit sau nu, inversiunile frecvente etc.). E nevoie de modele mai noi...

Cred ca prima strofa e reusita, spune foarte mult si mai ales stimuleaza imaginatia cititorului sa caute sensuri cat mai indepartate, ceea ce pentru o poezie inseamna mult. \"fara de aripi cerul cazu\" e o imagine mult prea uzata, chiar daca - poate - nu a fost inca folosita exact in forma asta. Zborul nereusit, caderea, cerul care cade sunt elemente greu de integrat intr-un poem, tocmai pentru ca au fost prea des folosite in literatura. La fel despre timpul scufundat, am mai gasit imaginea, faptul ca folosesti adverbul \"inca\" poate totusi sa o salveze, fiindca devine deja o referinta literara. Cred ca trebuia continuat in tonul primei strofe (care poate reprezenta un poem ea insasi, pana la urma) si, apropo de timpuri gramaticale, ele sunt adeseori importante, iar aici parca ar trebui continuat cu imperfectul.

In romanul SF \"Brave, new world\", personajele lui Huxley notau cea mai importanta calitate a unei femei prin adjectivul \"pneumatica\". Alta trimitere spre masini?

Textul e intr-adevar pretentios si, as zice, exagerat. Foarte probabil cateva poeme paunesciene trec un test valoric destul de serios, dar asta nu face din domnia-sa un mare poet. De altfel am facut candva testul acesta, cu niste colegi, in studentie, dar am retinut mult prea putin. Iar reactiile maret-patriotarde pentru care s-a facut cunoscut s-au manifestat in poezie ca si in viata. Si daca aici nu judecam neaparat viata, ne putem referi la poezie cu destul dicernamant. Sunt cateva decenii de cand e ignorat, pe drept cuvant, de critica mare.

Sintagma \"altitudini inalte\" e pleonastica si nu ii gasesc o scuza suficienta ca s-o trecem la capitolul licenta poetica. Jocul poem-barba e destul de atragator, dar textul trebuie putin \"pieptanat\", ca sa-l citez pe autor.

Un autor cu sensibilitate poetica evidenta, doar putin cam lenes in domeniu, din moment ce nu mai posteaza nimic de ceva vreme. \"Nirvana\" transpune in text o lume cu referinte diverse, culturale sau sociale, unele dintre ele banale, care isi gasesc insa o adanca semnificatie in peisajul total. Un peisaj sufletesc, o traire nu lipsita de trimiteri ironice.