Poezie
Lumânare
1 min lectură·
Mediu
E întuneric. Negru și rece.
Mi-ngheață trupul, mi-l amorțește.
Gândul meu capul și-apleacă
În poala timpului
Ce nu mai vrea să treacă.
O lumânare fierbinte și albă
Se dezbracă încet ca să ardă.
În inima beznei tremură mică,
Dezlănțuie umbre ce seamănă frică.
Timpul dansează cu noaptea rotundă,
O sărută goală, fierbinte, tremurândă;
Îl mușcă-nsetată și noaptea rotundă,
Se-nfruptă-amândoi c-o poftă flămândă.
Aș fi pariat pe foc la cursa din ceas,
S-ascult cât a trecut și cât a rămas;
Dar timpul se-nvârte în cerc într-un dans,
Pe când lumânarea fierbinte a ars...
003029
0