Poezie
Comerț cu spații
de la Otilia
1 min lectură·
Mediu
Diminețile vin ca niște mașini
pe care nu le așteaptă nimeni,
dar care scot lacrimile
cu brațul,
ca niște jucării neuniforme
în tîrguri de caritate,
unde vin și pleacă suflete,
cu un tramvai
de brațe încolăcite,
în care saluturile
sună ca niște bănuți
și frunzele ți se zbat
sub inimi,
de unde
oamenii
scot cărbune.
Nu-i așa că
nu ți-ai imaginat
niciodată cum e să fii milionar
de suflete din care să faci
cuptoare pentru fier
și într-un sfîrșit să rămîi
un bătrîn
cu buzunarul plin de lumînări,
din care noaptea
vine ca o ușuratică
și tu n-ai
bănuți nici măcar pentru o pâine?
001357
0