să te iubești pe tine-naintea tuturor
dar cu limită
să nu ai speranța ca oamenii să devină ce-ți dorești-ei nu se schimbă ci doar
comportamentele lor
să îți exprimi propriile păreri
Au uitat să îmi dea aripi când m-au crescut
treptat
cu multă sârguință le-am confecționat.
Și n-am știut să zbor de la-nceput
obișnuită fiind cu mers frecvent
cu alternări de brațe și
Mișcările trupului precum notele muzicale așezate
într-o partitură deghizate într-o melodie
Gesturile au grația unei berze ce aspiră
la un post de balerină
Într-un tramvai o poți zări
M-ai dezarmat complet și dup-aia
mi-a fost greu să reclădesc mica cetate în juru-mi.
Te-am privit ca pe un tanc de-atunci și
m-am înarmat împotriva ta cu ironie.
Te-am ținut departe doar ca
O casă de chirpici văruită
în alb, Dar nu e în Estul Cubei
cum mi-am imaginat-o.
Aici e mama cu rădăcinile ei
cu flori în ghivece
cu frunze atârnate
de pe dulap.
Are vesta și șosete din
Sunt oameni cărora simțurile li s-au dezvoltat peste măsură
Fără a ține seama dacă doresc sau nu
Orice atingere e monitorizată și declanșează anumite stări
Spre exemplu sunt unele momente când
-Sunt Felix.
-Otilia(zâmbește).
-Te-am căutat.
...nu destul.
-Acum te-am găsit, ești aici. Spune-mi.
-Mi-am dat seama că nu îmi doresc o viață superficială alături de un bătrânel ratat. Vreau sa
Și ce anume faci când ai ajuns la capătul minții tale?
Te adăpostești printre conexiuni neuronale,
încerci să pătrunzi spre amintiri în care
te-ai aventurat în situații similare
ai descoperit
Mi-am scuturat gândurile precum
copacii-și scutură crengile toamna;
am încercat să găsesc cuvinte,
să țes o pânză care să te cuprindă pe de-a-ntregul și
mi-am adus aminte
atunci când sunt
OM