Ziua a 15-a

Suntem aruncați în tranșee la îngrămădeală nu se mai deosebește un șanț de altul ploaia ne-a făcut pe toți disperați după uscat. De ceva timp s-a terminat muniția lovim cu oameni în oameni; unii cedează nervos foarte puțini sunt acei ce îndrăznesc să privească inamicul; alții se ridică o iau la goană pe câmpuri. Nici vegetație nu mai e dar un pui de pisic ne aduce aminte că suntem oameni și lovim în oameni. Semnează se aude o vorba adversară dar tu refuzi din nou am onoare nu pot să îmi dau viața pe-un document contrafăcut. E ziua a 15-a ai depășit situații mult mai anevoioase- te oprești mângâi pisicul delicat de parcă nu te afli în război și el toarce prrr evocând o existență calmă.