Poate fiindcă am citit Murakami

Începe cu un pahar de vin. Un pahar tipic, înalt, cu picior subțire în care se toarnă doar un sfert. E suficient sfertul acela te trezești instantaneu într-o locuință îngustă, nemobilată, poate doar o saltea. Lipsesc celelalte piese de mobilă și e numai o ușă. De cealaltă parte a ușii e universul un loc atât de pustiu încât vocea răsună tare șoaptele se aud puternic și au ecou. O anxietate uriașă și șoaptele se ciocnesc între ele așa cum ciocnesc paharul de vin cu al tău. Sorb vinul cu ecou Gândesc și cineva din capul meu repetă nu e aceeași voce dar sunt aceleași cuvinte. Þi-e frică de singurătate? mai stai. Și fugi de tine? mai odihnește-te puțin te rog chiar dacă este neobișnuit și insuportabil de liniște și insuportabil de liniște.