Poezie

Blestemul Ingerului...

Jan. 26, 2007 at 07:38 AM

1 min lectură·24 martie 2007

Mediu

Blestemul ingerului

Palidul inger statea nemiscat in coltul lui

Oamenii il priveau fara sa-I sesizeze tristetea.

Incruntarea sprancenelor

Ramasese impietrita in vesnicie

Povara trecutului il cutremura...

Viitorul incert ii subjuga judecata.

Daca ar fi avut suflare ar fii plans.

Daca ar mai fi avut inima ca altadata,

Ar fi incercat sa zambeasca macar pentru o clipa.

Lucrurile simple l-ar fi facut fericit

Dar nu stia nimeni nevoile lui.

Plansetul copiilor il faceau sa sangereze nevazut.

Rautatea si ura il faceau sa-si doreasca nefiinta.

Condamnat la visare pentru vesnicie,

se gandea la glasul unei chitare reci...

Copilaria-I presarata cu soare disparuse

Tineretea scurta i-o furasera altii,

...iar acum...

Conform legilor nescrise dar sigure

Ratiunea ar fii trebuit sa aiba sens.

Si totusi, si ea a fugit speriata.

Ingerul se simte incorsetat

Se tot intreaba la nesfarsit:

Oare acesta sa fie sfarsitul?

Sau este doar o cumpana?

Speranta-i sopteste la urechea dreapta

poate... Miracolul nu te va ocoli, poate va avea mila, si

Destinul tau nu se va fii incheiat.

Tresare puternic...

Isi doreste ca macar pentru o secunda

Sa aiba puterea sa fie Stapanul propriului destin!

001.271

Otilia BLAJ. “Blestemul Ingerului....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/otilia-blaj/poezie/238573/blestemul-ingerului

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.