Poezie
Agonie
Ianuarie 2007
1 min lectură·
Mediu
Agonie
Garoafa galbena surade trist catre lumina slaba din fereastra,
Stie ca apa din vaza albastra ca marea ii va ajunge doar pentru cateva zile.
Se uita in jur si vede masa din bucatarie ordonata, dar parasita...
In casa se face din ce in ce mai rece,
Presimte ca frumoasa domnisoara nu se va mai intoarce.
Asta inseamna ca este condamnata la moarte.
Este in dilema, sa se bucure de ceea ce i-a mai ramas
Sau sa-si planga neputinta?
Se teme...
Crede ca este prea tanara pentru un asa destin nefericit
Isi aduce aminte de zambetul barbatului cand a ales-o...
De surasul domnisoarei cand a privit-o pentru prima data
Si nu intelege...
Ce vina are ea in tot ce se intampla?
Se infioara de frig...
Orele se scurg greu si fara noima,
Striga dupa ajutor dar nimeni nu o poate auzi.
Viseaza ca aude sunetul cheii in broasca
Parfumul suav al domnisoarei ii gadila narile
Face eforturi sa deschida ochii
E vis sau realitate?
Dar...
Pentru ea este prea tarziu...
A mai ramas doar amintirea si ochii inlacrimati ai domnisoarei!
001259
0