Poezie
Durerea ca o mângâiere
1 min lectură·
Mediu
DUREREA CA O MÂNGÂIERE ...
Când ceva mă doare tare,
Eu întreb vântul din mine:
Cum se face că mă doare?
Ce m-a clătinat în sine?
Iată-n mine o oglindă,
Ce reflectă rana lumii,
Din tăcerea clocotindă
Se aud troznind cărbunii.
În dureri învăț iubirea,
Din cărbuni se naște jarul,
Rana îmi aprinde firea,
În tăceri îmi cresc altarul.
Uite, ea m-a copiat,
Minunat! A înțeles!
Căci Lumina ni s-a dat,
Să ne-aștearnă drum ales.
Oare, ce-i al meu în lume?
Totul curge, tot dispare,
Dar în taina fără nume
Eu devin a ei suflare.
01212
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Opris Gheorghe
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 95
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Opris Gheorghe. “Durerea ca o mângâiere.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/opris-gheorghe/poezie/14195219/durerea-ca-o-mangaiereComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
“Durerea” nu e “ca o mângâiere”, ea activează şi acutizează simptomele nefaste, şi doar atunci când o vindecăm poate apare “mângâierea” binefăcătoare.