Dormea lumina, grea ca o rugă,
Pe crucea nopții, clopotul tăcură—
Pe piept de umbră în mormânt purtând mantie,
Trup rupt sfărmat în bucăți cântând—
Răsfrânt de a sa cruce,
Din altar de veac
Pe-o punte de cărare,
Răsare-n zor un aer fum,
O stâncă bogată de pomi.
Prin râul lin, curge-n cet și ușor apa.
Pe marginea poteci unde-i totu’ ca-n fior.
Pe-o cărare abruptă,
Cad ușor mii
Pe-o râpă ruptă ca din ceară,
Din albele pânze cu un strop de apă,
Stau și scriu singur, pustiu.
Din raze albastre strălucite din miez de răsare,
Luna îmi cântă o doină liniștită pe
Vom rămâne
Vom cuprinde munți și ape,
Tu ai vrut așa,
Vom rămâne printre șoapte,
Căci doar asta ne liniștea..
Vom pleca diferit,
Eu pe veac.. tu cu altu’
Vom fii ca doi străini,
Eu prin nori,
OI