Poezie
autostrada soarelui
reconstruind pustiul
1 min lectură·
Mediu
Imi inflorisera migdalii in ochi.
Cataracta gestuala
Firav
Deductiv si nefiresc, vantul imi inchidea pleoapele. Cand
(o nevoie urbana de a fotografia toate masinile galbene de pe autostrada) intre santul umplut de microunitati zoologice si celularul cu inteligenta genuina
Imi sufocam fobiile cu mersul spre nicaieri
Un paraclis construit intre banda intai si banda a doua
Imi tot repetam ca pot sa tin linia dreapta pana la orizont intre cele doua benzi, trecand prin altar ca printr-o padure uscata cu trunchiurile acoperite de mir
Nebotezat, pangarind asfintitul tatuat pe umarul unui sfant
Cu privirea teapana si intoarsa spre interior
Asexuat, aritmic si incorporat in ganduri de unic-pasager
Cu extensiile corpului inainte
Pe un drum care nu duce niciodata (din pacate) nicaieri
012.955
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- oooooooooo
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 121
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
oooooooooo. “autostrada soarelui.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/oooooooooo/poezie/122057/autostrada-soareluiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
soarele asta e rece si nisipos, atmosfera dispersiva, si un apasator non tipand in toate cuvintele.
nu m-a incantat \"tatuat pe umar\" ca am prea tot dat de el prin alte parti, iar la tine sunt obisnuita cu noul, cu inovatiile, cu altele:)